Părintele paroh dr. Stefan Higyed provine dintr-o familie ale cărei generaţii ilustrează evoluţia întru desăvârsirea spirituală. Născut la Timişoara, la 22 iulie 1929, a urmat studiile în oraşul natal, absolvind Gimnaziul Maghiar Romano - Catolic şi Liceul Particular al Piarisţilor.

În perioada 1947-1951 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Reformată, transformată în Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, licenţa şi examenul de stat fiind promovate cu media 10.

Hirotonisit diacon încă din anul al II-lea de studenţie, a slujit ca preot - ajutor la Timişoara între 1951 şi 1954, întemeindu-şi o familie. La 30 ianuarie 1954 a fost ales preot - paroh în satul Bodo, comuna Balinţ, iar în 1961 a îndeplinit aceeaşi menire prin concurs la Săcuieni - Bihor. În anul următor a devenit protopop, pentru ca din 1964 să fie ales prin votul parohiilor vicar eparhial (viceepiscop), mutându-şi reşedinţa la centrul episcopal din Oradea. A fost primul deţinător al acestei funcţii care a stabilit relaţiile între Bisericile Reformate din România şi Iugoslavia.

Din 1968 a slujit cu har şi devoţiune exemplară comunitatea reformată din municipiul Lugoj mai bine de trei decenii, până la pensionarea oficială. Dr. Stefan Higyed a fost onorat să ia în dese rânduri cuvântul în amvonul tuturor bisericilor lugojene, expresie a toleranţei, a înţelegerii reciproce între diversele etnii şi a frăţiei creştine adevărate bazate pe respectul şi iubirii aproapelui.

În 1995, cu ocazia aniversării centenarului Teologiei Reformate din Cluj-Napoca, obţine titlul de doctor în teologie prin susţinerea tezei Monografia şi opera preotului - poet Szomboti - Szabo Istvan, fiind unicul preot al Bisericii Reformate din România căruia i se acordă acest prestigios titlu academic.

A fost unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului literar maghiar care activează în cadrul Casei de Cultură a Municipiului Lugoj, semnând numeroase articole şi studii pe teme religioase în diferite publicaţii în paralel cu intensă participare la conferinţe şi colocvii teologice în ţară şi în străinătate.