Născut la 11 august 1940 în localitatea Cornea, judeţul Caraş-Severin, Simion Popescu şi-a început activitatea sportivă la secţia de lupte greco-romane a clubului "Voinţa" Lugoj în anul 1954. Şase ani mai târziu, în timpul satisfacerii stagiului militar, devine sportiv al clubului Steaua Bucureşti, unde cunoaşte consacrarea, cucerind numeroase titluri atât pe plan naţional cât şi internaţional..

A avut o carieră sportivă încununată cu zece titluri de campion naţional al României (1964-1973), un titlu de campion european (în 1967) şi un titlu de campion mondial (în 1969). De asemenea, a fost vicecampion mondial (în 1967 şi 1970) şi a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice din Mexic (1968) şi la Campionatul European din 1966. Îşi încheie cariera sportivă la clubul Steaua în anul 1975. După retragerea din activitate şi până în anul 2000 îşi desfăşoară activitatea ca antrenor detaşat la lotul olimpic. În aceeaşi perioadă a activat şi ca arbitru internaţional la diverse turnee europene, mondiale şi olimpice.

Pe lângă activitatea intensă dusă cu pregătirea sportivilor, a fost selecţionat de Federaţia Internaţională de Lupte ca instructor cu pregătirea tehnicienilor de lupte, între 1975-1978 formând cadre tehnice în Mexic, Portugalia, Iran şi Iugoslavia. În calitate de antrenor al echipei naţionale de juniori a obţinut 12 titluri europene şi opt titluri mondiale, iar ca antrenor al echipei naţionale de seniori s-a remarcat prin trei titluri olimpice, opt medalii de argint şi de bronz la Jocurile Olimpice (în perioada 1980-1996) şi opt medalii de aur la campionatele mondiale (1977-1996)..

În prezent este secretar al Comisiei de Arbitraj în Lupte.