S-a născut pe 4 martie 1882 la Craiova. Tatăl, Ioan Titulescu, a fost de profesie avocat, iar mama, Maria, nepoata marelui pictor Theodor Aman şi descendentă din familia revoluţionarului Nicolae Bălcescu. A făcut studiile liceale la Liceul "Carol I", obţinând la absolvire premiul de onoare al colegiului. În 1903 a primit o bursă de studii la Paris, devenind laureat al Facultăţii de Drept de la Sorbona.

A fost o personalitate complexă şi multilaterală, profesor, orator, jurnalist, economist şi distins diplomat, cunoscând patru limbi de circulaţie internaţională. A fost profesor universitar la Universitatea din Iaşi şi la cea din Bucureşti şi timp de trei decenii şi-a "consacrat viaţa şi activitatea în slujba apărării independenţei teritoriale a României, pentru creşterea prestigiului ei în lume", îndeplinind funcţiile de ministru de finanţe, delegat la Conferinţa de Pace de la Trianon, ambasador la Londra, delegat permanent la Liga Naţiunilor şi ministru de externe al României în mai multe guverne.

A fost cel mai mare diplomat al României în perioada interbelică, fiind singurul reprezentant al unei ţări care a fost ales preşedinte al Adunării Generale a Ligii Naţiunilor, în anii 1930 şi 1935. A militat şi a luptat pentru unirea Transilvaniei şi Banatului cu România, desfăşurând la Paris şi Londra, în anul 1918, o activitate complexă în acest sens.

Pentru a cinsti figura lui Titulescu, lugojenii au hotarât în sedinţa din 20 martie 1935, la propunerea consilierului prof. V. Simonescu, să i se acorde titlul de cetăţean de onoare al municipiului Lugoj, ca "reprezentant de frunte al diplomaţiei româneşti, luptător strălucit şi intransigent pentru drepturile poporului român şi frontierele ţării".

S-a stins din viaţă în data de 17 martie 1941, în oraşul francez Cannes, fiind înmormântat în Braşov.